Votre mairie / Actualités / Carrughju di a Certosa / Falata di I Certusini

Carrughju di a Certosa / Falata di I Certusini

Misteriosa Certosa chì hà lasciatu u so nome à dui carrughji di Terranova : Rue de La Chartreuse/ Carrughju di a Certosa è Descente des Chartreux/Falata di i Certusini. Ma u casale hè sparitu è i frati ancu di più. Tracce nè ricordi ùn ne ferma. Forse qualchì parentìa cun «La Chartreuse de Parme» ? Nò, mancu quessa. Sì Stendhal era un ammiratore di Napuleone, u so rumanzu ùn tratta di a nostra a certosa, detta di Pisa. Ùn circate dunque à Fabriziu del Dongo è Clelia Conti in Citatella chì ùn ci sò.


Ghjermana de Zerbi face quì u stòricu di l'òrdine religiosu di i certusini, ci parla di a certosa bastiaccia è di i ligami trà u Papa, Pisa è a Corsica à u Medievu nanzu di vultà pè i carrughji di Terranova ... appressu à u boia.

U principiu di l'òrdine


L'òrdine religiosu di i certusini fù fundatu à l'ondicèsimu sèculu da Maestru Brunu, di Colònia, in Alemagna, a casata ùn si sà, forch'ellu era di famiglia nòbile. Brunu era un prufessore di teulugia chì insignava in Francia, à Reims.


In u 1084, Brunu cun dui cumpagni rimiti lascia «u sèculu» è si stalla in una muntagna sopra à Grenoble, chjamata Massif de la Grande Chartreuse. Ci càmpanu in a miseria è a preghera. Stu rimitoriu pigliò u nome di u locu, La Chartreuse. Chì vole dì stu topònimu? Vene da Calma Trossa, poi Chartrousse, u pratu lavuratu o sbuscatu, in francopruvenzale, a lingua di sti lochi. ci dìcenu i spezialisti.


Brunu creò dopu una certosa – u nome francese s'era italianizatu - in Calàbria è ci murì. Diventò  san Bruno. Duiecent'anni dopu, esistìanu una centinaia di munasteri certusini in Italia è in Francia.


 


Da Pisa à a Corsica


In i cuntorni di Pisa, esiste sempre la certosa di Calci, creata in u 1336. Sta certosa pussedìa numerosi beni, terre, chjese, in Balagna, Nebbiu, Capicorsu è ingiru à Bastia, cum'è u stagnu di Chjurlinu. Un tempu pruprietà di l'isula di a Gorgona è di i frati benedittini, tutti sti lochi è ciò ch'elli rapurtàvanu èranu stati rigalati à a Certosa di Pisa da u papa à u XVu sèculu.


Per amministrà i so beni corsi – hè passatu u tempu di i pòveri rimiti di san Brunu – a Certosa di Pisa compra à a fine di u XVIIu sèculu, in u 1683, una casa in Citatella, ch'ella ferà alzà un seculu dopu. Chjamata a Certosa, era una succursale di quella di a Tuscana. Ci stava l'amministratore di i beni è qualchì frate.


 


Da a Certosa di Bastia à a Casa d'U Boia


Un ducumentu di u Serviziu storicu di l'Armata, fattu in u 1816, ci ampara chì a Certosa era situata in fondu di A Ripa, vale à dì u carrughju di A Chjappa (battizatu dapoi Rue Saint-Michel !). Si truvava ind'ellu ci hè u giardinettu di A Ripa, in tagliu sopra à u scogliu nantu à u vechju portu.


Abbandunatu à a Rivuluzione, u so cancellu distruttu è a so bella bibliuteca sacchighjata,  diventatu pruprietà di l'Armata è caserna, u stabbilimentu albergò ancu u boia. U ducumentu indetta una casetta ruvinata cume essendu l'antica dimora di l'esecutore di l'òpere di ghjustizia. Dice ancu, stu ducumentu, chì una purzione di a caserna stallata in a Certosa ùn si pò aduprà per via di a vicinanza cun l'allogiu di u boia : « Portion de la caserne que le séjour de l'exécuteur rend inabitable (sic)».


Ma l' Armata serà riesciuta à fallu parte da custì postu ch'è no ritruvemu u boia, Michel Porro, in u 1846, pruprietariu d'una casa situata appena più in altu, induv'ellu hè statu custruitu oghje l'Ottellu di i Guvernadori.


Michel Porro, natu in Turinu in u 1782, hè boia in Corsica da u 1840 à u 1851. Avia spusatu a figliola di u boia precedente Louis Simaliot. Pòvari boia, destinati à esercità stu mistieru da babbu à figliolu è à spusà e figliole di i culleghi ! È sapete chì, per sèrveli da beie, si vultava u polsu è a buttiglia versu u fora, da u latu drittu, mentre chì u pane era dispostu à l'arritrosa, a parte tonda nantu à u tavulinu ?


L'ultimu boia in funzione in Bastia fù Louis Desmoret (1818-1873), cunnisciutu cù u nome di « Monsieur Louis ». Persunagiu sulitariu, a tradizione bastiaccia dice ch'ellu rispundìa à u salutu di a ghjente cun sta frasa "Chì Diu ti lìberi da e mio mane".


I Terrenuvacci anziani si ricòrdanu di A Casa d'U Boia o Casaccia è di e persone chì ci stàvanu à u XXu sèculu. Ruvinata, fù lampata in l'anni 1960 chì era periculosa pè e zitelle di a scola primaria vicina, custruita in u 1935.


 


                                                                             Ghjermana de ZERBI


                                                                               18  nuvembre 2019